CAPITOLUL 2. CHIMIA ORGANICĂ A ULEIURILOR ESENȚIALE
2.1. UTILIZAREA ULEIURILOR ESTE LEGATĂ DE CHIMIA ULEIURILOR
Din nou, totul este chimie. Structura chimică influențează modul în care substanțele sunt absorbite și metabolizate, modul în care acestea miros și care sunt activitățile biologice ale acestora. Prin înțelegerea fundamentelor chimiei uleiurilor, puteți învăța să clasificați uleiurile în funcție de proprietățile lor chimice. Acest lucru vă va ajuta să înțelegeți cum să le utilizați în mod eficient și cum să le împărtășiți celorlalți. Poate că doriți să vă bucurați de proprietățile benefice ale geraniumului asupra pielii, dar nu vă place prea mult aroma lui. Poate că tocmai ați folosit ultimele picături de ulei de tămâie și trebuie să găsiți altceva pentru a vă susține o funcție celulară sănătoasă zi de zi*. Sau poate vă creați propriul amestec pentru a satisface un anumit set de nevoi de sănătate sau pentru a crea o aromă specifică. Dacă dețineți informațiile privind compoziția chimică a uleiurilor esențiale și știți cum să le utilizați, puteți realiza cu pricepere oricare dintre aceste lucruri. De fapt, cu cât înțelegeți mai bine chimia, cu atât mai eficient veți putea folosi uleiurile esențiale, în general. În această secțiune, vom descrie două modalități comune de clasificare a uleiurilor esențiale pe baza chimiei: catena de carbon și grupele funcționale.
2.2. CATENA DE CARBON
Chimia organică este studiul moleculelor organice. În chimie, cuvântul „organic” înseamnă „pe bază de carbon”. Deci, sensul literal al chimiei organice este „studiul moleculelor pe bază de carbon”. Înțelegerea principiilor chimiei organice este esențială pentru înțelegerea uleiurilor esențiale, deoarece fiecare moleculă aromatică conține atomi de carbon uniți prin legături chimice. Partea unei molecule formate dintr-un lanț de atomi de carbon este cunoscută drept catena de carbon. Chimiștii folosesc diagrame speciale numite structuri Lewis pentru a descrie structura
detaliată a unei molecule. De exemplu, figura 2.1 este o structură Lewis care reprezintă constituentul uleiului esențial limonen. Literele din această diagramă reprezintă atomii. „C” înseamnă carbon, iar „H” reprezintă hidrogenul. Liniile reprezintă legăturile chimice dintre atomi, iar liniile duble reprezintă legături duble. Observați modul în care forma moleculei este determinată de catena carbonului. Poate ați observat și cât de complicată este formula. O modalitate mai compactă de a descrie structura catenei este utilizând formula structurală a atomilor de carbon (figura 2.2). Datorită simplității lor, formulele structurale ale atomilor de carbon sunt cele mai frecvent întâlnite formule chimice pentru reprezentarea moleculelor organice.
Figura 2.1.: structura Lewis pentru limonen. Observați complexitatea formulei. Figura 2.2: formula structurală a atomilor de carbon. Observați că H și C nu sunt reprezentate, astfel simplificând semnificativ formula.
Formulele structurale ale atomilor de carbon prezintă structura unui compus organic într-o manieră similară structurilor Lewis, dar există câteva diferențe cheie. Priviți cu atenție diferențele dintre figura 2.1 și figura 2.2. În formula structurală, atomii de hidrogen nu sunt reprezentați, iar atomii de carbon nu sunt semnalați. Din moment ce legăturile sunt încă indicate, este evident unde sunt atomii de carbon deoarece aceștia se află la fiecare capăt a unei linii care reprezintă o legătură.
Terpenele reprezintă clasa moleculelor aromatice sintetizate de către plante. Fiecare plantă are sute de enzime speciale numite sintetaze terpenice care acționează împreună pentru a construi acești compuși din blocuri de construcție mai mici numite unități de izopren, care au cinci atomi de carbon. Există trei tipuri principale de terpene: monoterpene, sescviterpene și diterpene. Diterpenele sunt rareori prezente în uleiurile esențiale, și numai în cantități foarte mici. Greutatea moleculară mare le împiedică să se evapore în timpul distilației cu abur. Monoterpenele și sescviterpenele sunt principalii compuși care se regăsesc în uleiurile esențiale. Datorită diferențelor de dimensiune și structură, monoterpenele și sescviterpenele au efecte diferite asupra organismului.
Monoterpenele se găsesc într-o anumită cantitate în aproape toate uleiurile esențiale. Ele au o structură de 10 atomi de carbon derivată din două unități de izopren și cel puțin o
legătură dublă. Monoterpenele pot avea o catenă liniară sau un singur inel (vezi figura 2.3). Datorită mărimii lor reduse, au tendința de a reacționa rapid la aer și căldură și tind să
fie separate mai repede decât omologii lor mai complecși, sescviterpenele. Monoterpenele au efecte puternice asupra membranelor celulare deoarece sunt suficient de mici pentru a
se potrivi între moleculele grase care alcătuiesc membrana celulară. Ele sunt, de asemenea, suficient de mici pentru a trece complet prin aceasta și pentru a afecta țintele din interiorul celulei. Se crede că există peste 2.000 de varietăți de monoterpene, fiecare având propria activitate biologică unică
Sescviterpenele au o structură de 15 atomi de carbon derivată din trei unități de izopren. Datorită greutății moleculare mari, sescviterpenele sunt mai puțin volatile decât monoterpenele și, prin urmare, sunt mai puțin răspândite în uleiurile esențiale, în general. Se crede că există peste 10.000 de soiuri diferite de sescviterpene. Sescviterpenele pot avea o catenă liniară, un inel sau două inele (vezi figura 2.4). Sescviterpenele nu sunt suficient de mici pentru a trece prin membrana celulară la fel de eficient ca monoterpenele, dar au forme unice care le permit să adere la aceste formațiuni în structuri proteice tridimensionale, afectând activitatea proteinelor. Sescviterpenele sunt cunoscute pentru activarea diferiților receptori de suprafață celulară.
2.3 INTRODUCERE ÎN GRUPELE FUNCȚIONALE
O altă modalitate de a caracteriza uleiurile esențiale se bazează pe grupele funcționale. Grupele funcționale sunt ușor de observat pe o formulă structurală, deoarece acestea sunt specificate, spre deosebire de moleculele de carbon și hidrogen, unde acestea sunt omise. De exemplu, literele „O” și „H” (care reprezintă oxigenul și hidrogenul) sunt prezente în formula structurală de carbon a unui alcool, care este un tip specific de grupă funcțională (vezi figura 2.5).
Figura 2.5. O monoterpenă cu o grupă funcțională de alcool.
Grupele funcționale sunt grupuri distincte de atomi dintr-o moleculă, dar au proprietăți caracteristice care se manifestă indiferent de ceilalți atomi din moleculă. De exemplu, mentonul și carvona sunt ambele cetone, ceea ce înseamnă că, undeva în structura lor, ambele conțin un tip special de legătură dublă cu un atom de oxigen. De exemplu, cercetările experimentale sugerează că uleiurile esențiale bogate în menton sau carvonă (de exemplu, menta și mărarul) pot avea efect liniștitor pentru țesuturi și pot sprijini și funcția digestivă. Deși separarea uleiurilor după grupa funcțională nu spune întreaga poveste despre utilizare și eficacitate, este clar că poate oferi un cadru semnificativ pentru utilizarea zilnică a uleiurilor esențiale.
DISCLAIMER – traducere https://view.joomag.com/ebooks-doterra-essential-oil-chemistry-handbook/0164882001518721621?short
